Duritatea materialelor

Duritatea reprezinta capacitatea unui corp de a se opune tendintei de distrugere a straturilor superficiale de catre un alt corp, care actioneaza asupra sa cu presiuni localizate pe arii foarte reduse si care nu capata deformatii permanente.

            Duritatea unui corp se apreciaza prin valoarea unor caracteristici conventionale, obtinute în urma unor încercari nedistructive. Avantajele acestor încercari sunt: se pot executa direct asupra pieselor finite, aparatele au o productivitate ridicata, sunt amplasate direct în atelier si nu necesita un personal de înalta calificare.

            Clasificarea metodelor de încercare la duritate se face considerand drept criteriu modul în care are loc actiunea de distrugere a straturilor superficiale. Din acest punct de vedere, metodele de încercare sunt:

            - cu aplicare statica a sarcinii (prin zgariere, prin imprimare, prin pendulare, prin rulare);

            - cu aplicare dinamica a sarcinii, care la randul lor, pot fi: dinamico-elastice si dinamico-plastice.

Metoda Rockwell consta în imprimarea unui penetrator (con de diamant sau bila din otel) cu  o sarcina initiala F0 si apoi cu o suprasarcina F1 si masurarea adancimii urmei remanente de patrundere, e, dupa îndepartarea suprasarcinii, mentinandu-se aplicata sarcina initiala.

            Duritatea Rockwell se exprima, ca o marime conventionala, prin diferenta dintre o adancime convenabil aleasa E si adancimea patrunderii remanente, e:

            HRC = E - e